Ladies and Gents... este
oficial! Mi-am deschis
blog-ul propriu , nu numai pt ca
Stefan sa
aiba concurenta [m**e], nu numai
pt ca
Gro m-a inspirat
si incurajat, nu numai
pt ca nu am ce face, nu numai pt ca nu veti scapa de mine nici dupa 2012... dar
si pt ca
imi place sa vorbesc mult
si prost.
Bun, gata cu introducerile si prostiile, let's get serious [yeah, right]. Lately... I find myself inspired again to write about things... I find myself in a big need to explore the world... things that will be written here [or not:)) ]. Stati linistiti nu am sa va plictisesc cu povestiri despre Basescu, Boc, politica, Boom Boom Pow, sloboz, shopping, school stuff etc. Ohh nu, va fi mult mai rau de atat, dragii mei >:) .
Sa incepem cu ziua de azi... ma trezesc mort (ca in fiecare dimineata), incerc sa-mi motivez spiritul sa se ridice din pat si sa mearga la masa sa serveasca 2 boluri de lapte cu cereale, ma imbrac si ma mocai, imi iau geaca pe mine cand aflu ca ma duce tata... sau ma rog ma duce pana la 13 Septembrie, good enough. Ajung acolo in statia de 139 de la 13 unde erau vreo 3 autobuze care stateau la semafor sa plece. In primul am avut minunata surpriza de-al vedea pe Jyck (sau cum ii scrieti voi numele) de la 193. Ne facem cu mana, asa faceam si cand ne vedeam in pauze. Toate bune si frumoase pana se face verde si 139-ul care-l asteptam eu pleaca fara sa se opreasca in statie (te prind eu pana la urma, "basterd" :-w). Astept altul. Ajung in cele din urma la liceu, prima ora miercuri avand mate (sau continuarea somnului care l-am abandonat in patul meu cald, pe atunci, de acasa). Ora de TIC, jumatate din clasa da test la calculatoarele disponibile, restul au dormit (eu si Oli). Orele decurg de minune (mint!) pana cand vine pauza mare de 30 de min in care aflu ca trebuie sa-mi scriu tema la romana de minim 15 randuri. Nici nu apuc s-o termin ca intra in clasa profa de mate sa ne spuna ca facem mate (again) in loc de romana. Pai stimata doamna profesoara de martiana sau ce tot predai tu acolo, nu vreau sa "adorm" din nou la povestile tale extra fascinante, plus ca mi-am facut si tema la romana about love. Ok cred ca-mi citise gandul pt ca nu a fost mai deloc plictisitor, asta numai pt ca am decis sa fiu atent. Next, ora de chimie, asa zisa ultima ora miercurea, nu am facut-o. Pe langa incredibilul simt al punctualitatii profei de a ajunge mereu la jumatea orei, venise doar sa ne dea de lucru pt ca deja avea facute planuri sa o ajute pe nush ce tipa sa invete nush ce pt nush ce. Asa ca am facut ce fac eu mai mereu, adica... sa fiu mai clar... am scos castile si am pus melodia care, desi o ascult zilnic de luni de zile, m-am reindragostit de ea again miraculos. Exact, vorbesc de Boulevard Of Broken Dreams a lui Green Day. Cea mai plangacioasa melodie ever!
Dupa liceu merg in AFI si dau de una care imi cere 50lei pt a intra in tombola lor. Marele premiu : Dodge Viper-ul rosu stralucitor tuned cu white stripes care imi facea cu ochiul (sau farul) de langa dansa (50lei Viper-ul... negociabil). Ne plimbam pe acolo - bla-bla-bla. Plec de acolo si ma indrept spre Hoshimin. Am avut rara, incredbila si minunata onoare de a da si a sta in compania frumoasei domnisoare Ana (din generala, ti-am facut reclama draga). Am povestit, am vorbit, am stat la taclale, am ras si in final am zis pa-pa. Then... on my way home. Restul story-ului este pe atat de plictisitor pe cat este tot ce-am scris eu aici (ce vreti e primul meu post). Okay... so... next posts will be more interesting based on funny stuff and I'll try to make them shorter.
Again, this is Boogye and a
BIG thank you for reading... ohh and one more thing : I love my little followers :)
If you read this then it means you have no life.
